MENIU
Inculpații S.A. și S.S. au fost trimiși în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori și sustragere de material lemnos, fiind reținut că au tăiat și sustras arbori nemarcați din pădurea aparținând Ocolului Silvic.
În susținerea situației de fapt reținute de Parchet, în cursul urmăririi penale, au fost administrate ca mijloace de probă declarații de martori, planșe foto, proces-verbal de cercetare la fața locului, procese verbale de investigație.
Probele administrate de instanţa de judecată constituie, însă, temeiul juridic al condamnării inculpatului, singure sau împreună cu probele administrate la urmărirea penală, doar dacă ele conduc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, cu respectarea art. 396 alin. 2 NCPP.
Așadar, numai după verificarea în cursul judecății a probelor strânse la urmărirea penală, conform art. 103 NCPP, se poate stabili situația de fapt și, în acord cu aceasta, se pot trage concluzii privind răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Readministrarea probelor de la instanța de judecată nu a reușit, însă, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpaților, întrucât vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei.
Astfel, declaraţiile de martori propuși de organele de cercetare penale, declarații date atât la urmărirea penală, cât și la instanța de judecată, nu au reușit să dovedească situația de fapt descrisă în Rechizitoriu, acestea fiind pe de o parte neconcludente în sensul stabilirii vinovăției inculpaților, cât și contradictorii, pe de altă parte, ridicând suspiciuni cu privire la sinceritatea si obiectivitatea martorilor.
În plus, inculpații, prin Cabinetul nostru, au administrat în apărare probele cu înscrisuri și martori, care au demonstrat fără tăgadă că nu ei sunt cei care au tăiat, sustras si vândut materialul lemnos reținut în Rechizitoriu, fiind achitați.
Ca atare, la pronunţarea unei decizii judecătoreşti de condamnare, soluţia trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
